15 septembrie 2014

remus pricopie vulp-oaica si romulus

De mult n-am mai avut parte de un asemenea „regal” cu ocazia deschiderii anului şcolar… De obicei ne mulţumeam cu sforăiturile uzitate în asemenea momente, iţelile unora, altora, prin diverse locuri (însoţiţi de presa adiacentă) şi alte acţiuni asemenea… Ei, azi am fost serviţi!

Şi, dacă în alţi ani aflam doar că „încă” nu s-au terminat reparaţiile, pe ici, pe colo, ca „încă” nu s-a încheiat amenajarea cîtorva săli ori dotarea cu nu ştiu ce aparatură, că – desigur, în cazuri izolate – instalaţia de încălzire „încă” nu e funcţională, ei bine, în acest an, în prima zi de şcoală… NU există manuale. Căci procedura de licitaţie nu e aşa simplă (cum stupid ne-am putea imagina) şi probabil o fi început „un pic mai tîrziu”. Ei, că n-o fi ăsta un capăt de ţară, ce naiba! Doar n-or să se năpustească profesorii dimpreună cu elevii pe manuale aşaaa, din prima zi! E nevoie de cîteva clipe (mă rog, zile) de acomodare, absolut logic! În sensul acesta, naţiunea a primit asigurări că „în cîteva zile vor fi manuale pe băncile elevilor”. Uf!

Şi mai uşuraţi am putut respira după ce însuşi primul ministru a intervenit în nefericita sincopă (creată, desigur, de pretenţiile intempestive ale celor direct interesaţi): «Victor Ponta a declarat, luni, la Târgu Jiu, la deschiderea anului şcolar, că „ideea de manual digital” este cu adevărat o reformă care trebuie făcută, el spunând că „nu mai există niciun elev care să nu ştie să folosească o tabletă, un telefon”. Victor Ponta a adresat un apel către profesori, părinţi şi elevi de a înţelege că în 2014 trebuie să se treacă, chiar şi mai târziu, „la ceea ce înseamnă educaţia viitorului!”» Astfel, ce să ne mai încurcăm cu chestiile astea vetuste, foile alea prinse într-o copertă, gata! Trecem direct pe computer; elevii or să înveţe alfabetul cu tastatura şi ecranul. Mare noroc avem că şi ministrul de resort, în total asentiment cu şeful său, a întărit: «Remus Pricopie: „Cu toată efervescenţa unora, vom avea manuale digitale în acest an, sperăm cât mai repede”.»

Dar, domnul ministru al Educaţiei, Remus Pricopie, este şi cel care a deschis, dacă putem spune aşa, momentul festiv pricinuit de noul an şcolar. Acuma, sincer, nu ştiu cum de le-a venit ideea celor de la Digi 24 să-l chestioneze pe domnul ministru taman despre întemeietorii Romei… să fie oare coincidenţa de nume…? Cert e că dialogul s-a purtat cam aşa:

Jurnalist Digi 24: În ce oraș s-au născut Romulus și Remus?
Remus Pricopie: Nu știu dacă s-au născut într-un oraș anume, pentru că ei au fost găsiți de cineva în padure, într-un cuib, cred că vulpea nu era cetățean….

Nu era vulpe, era lupoaică.
Lupoaică, da. Lupoaica nu era un cetățean … Roma a venit după.

Un manual de clasa a patra vă contrazice, spune că cei doi s-au născut în Peninsula Iberică.
M-ați întrebat în ce oraș.

Ați răspuns corect, manualul are o problemă.

Şi nu a fost prima dată cînd domnul ministru ne testa vigilenţa, nu de alta, dar unii au prostul obicei să adoarmă vizionînd intervenţiile oamenilor politici la tv. Anul trecut, apropo de unele acuzaţii privind postarea pe Internet a subiectelor de la examenul de bacalaureat, distinsul a conchis: „Nu a existat subiecte. A existat decât un mesaj”.

Acuma, sincer, mă întreb: după tentativa de ministru al Educaţiei în persoana doamnei care nu poseda „copii bipezi” în familie (pe care probabil am putea-o pune pe seama faptului că respectiva doamnă locuia întîmplător în România), după ministrul în funcţie, care ne delectează periodic cu atari afirmaţii, oare ce-o mai urma? Aş propune selectarea cuiva de prin Ţara de Foc, Kiribati sau, de ce nu, chiar şi State. Căci, oricum, nici stăpînirea limbii române nu e neapărat necesară, şi nici de cine ştie ce cunoştinţe culturale nu-i nevoie.

 

surse: Ponta; Pricopie; foto
Published in: on 16 septembrie 2014 at 1:42 am  Lasă un comentariu  
Tags:

Sfaturile lui Salamone

padure aurie -raza_1363489

Era odată un negustor de mărunţişuri care trăia cu familia sa fericit. Într-o dimineaţă devreme el se duse să deschidă prăvălia şi găsi în faţa ei, pe trepte, un om mort. De frică să nu fie acuzat de crimă, îşi abandonă familia (soţia şi doi copii) şi plecă în lume. Ajuns undeva departe de ţinutul său, căută mult timp ceva de lucru pentru a-şi duce traiul. În cele din urmă, auzi de o persoană ce căuta un servitor şi intră în slujba acestui om, care era vestit pentru sfaturile bune pe care le dădea şi care se chema Salamone.

Se înţelegea bine cu stăpînul, iar acesta îl preţuia în mod deosebit. Trecură 20 de ani şi negustorul – ajuns slugă – se gîndi c-ar fi bine să-şi revadă familia. Îşi luă rămas bun de la stăpîn şi-i ceru să-i plătească ceea ce i se cuvenea, căci nu primise nimic pînă atunci. Luă cei 300 de scuzi cuveniţi şi, cînd să coboare scările, stăpînul îl opri:
– Pleci aşa, fără să-mi ceri niciun sfat? Sunt alţii care vin de departe pentru asta!
Negustorul se gîndi şi urcă din nou scările.
– Ei bine, dă-mi un sfat!
– „Nu părăsi niciodată drumul tău pentru unul nou!” – zise Salamone şi-l încasă de 100 de scuzi.
– Asta e tot? – se miră negustorul devenit slugă.
– Ca să-ţi aminteşti de asta în drumul tău, răspunse Salamone.
Negustorul dădu să coboare scările, dar se razgîndi. Urcă din nou şi zise:
– Dat fiind că sînt încă aici, mai dă-mi un sfat!
– Dă-mi alţi 100 de scuzi!
Negustorul nostru îi plăti şi primi sfatul următor: „Nu te băga în treburile altora!”.
Servitorul gîndi apoi: „Dacă mă duc acasă cu 100 de scuzi ar fi ca şi cum m-aş duce cu mîna goală. Ia să-i mai cer încă un sfat!”. Îi plăti aceeaşi sumă, iar Salamone îi zise:
– „Amînă-ţi mînia de azi pe mîine!”
Se întoarse să plece, dar fu oprit de Salamone, care-i dădu o focaccia (un fel de lipie de-a noastră):
– Ia focaccia asta şi te rog să n-o tai decît cînd vei fi aşezat la masă cu întreaga ta familie!

Plecă negustorul. După un timp, se intîlni cu un grup de oameni care-i propuseră să-şi schimbe traseul, căci ei cunoşteau mai bine împrejurimile. Negustorul se gîndi şi, amintindu-şi sfatul lui Salamone, îi refuză, păstrîndu-l pe cel ales de el. După cîteva minute auzi împuşcături, ţipete şi văicăreli, căci oamenii aceia fuseseră atacaţi de bandiţi. Ce bine că am urmat sfatul lui Salamone! Binecuvîntaţi să fie primii 100 de scuzi!, îşi zise negustorul.
Tot mergînd el aşa, se făcu noapte, se afla într-o cîmpie pustie şi se gîndea că nu are unde să pună capul peste noapte. La un moment dat, zări o căsuţă singuratică luminată; bătu la uşă şi fu primit de un bărbat care tocmai se pregătea să cineze. Fu ospătat de acesta şi la sfîrşit văzu cum gazda deschide o hrubă şi de acolo iese o oarbă căreia omul îi dădu să mănînce nişte ciorbă într-o ţeastă omenească, punîndu-i în mînă o ţeavă de trestie. După ce oarba mîncă, bărbatul o coborî din nou în pămînt şi o încuie acolo, apoi îl întrebă pe negustor:
– Ce părere ai despre ce ai văzut aici?
– Dacă tu consideri că e bine ce faci, eu nu am ce adăuga.
– Ia să-ţi spun ce s-a întîmplat, începu gazda povestirea. Nevastă-mea trăia cu un tînăr cît timp eu eram plecat, iar într-o zi i-am găsit pe amîndoi în acţiune. L-am omorît pe el şi i-am scos ochii ei. Ţeasta este a lui, iar trestia cu care suge ea ciorba mi-a servit să-i scot ei ochii. Acum, ia zi, ce părere ai?
– Dacă ai considerat corect ceea ce ai făcut, ai făcut bine, zise drumeţul.
– Bine, zise stăpînul casei. Dacă m-ai fi condamnat, te omoram şi pe tine, ca pe toţi ceilalţi dinaintea ta!
Iar negustorul se gîndi: „Binecuvîntaţi şi ceilalţi 100 de ţechini!”. Şi plecă a doua zi nevătămat.

După ce merse el ceva vreme, ajunse în satul lui şi recunoscu cu greu strada şi casa sa. Ferestrele erau luminate şi înăuntru era soţia sa, care sta faţă-n faţă cu un tînăr frumos pe care-l mîngîia fără reţineri. Se mînie nespus negustorul de ce văzu, vru să-i împuşte pe loc, dar îşi aduse aminte de ultimul sfat şi se calmă. Apoi întrebă o femeie care tocmai trecea pe acolo:
– Ştii mata, cumva, cine locuieşte în casa aceasta?
– E o femeie fericită, care-şi sărbătoreşte fiul ce tocmai a terminat Seminarul şi a ţinut prima sa slujbă în biserică.
Atunci el se gîndi din nou: „Buni şi binecuvîntaţi fie şi ultimii 100 de scuzi!”.
Intră apoi în casă, fu recunoscut de soţie şi îmbrăţişat de ea şi de copii, după care se aşezară la masă. Atunci îşi aminti că primise de la Salamone lipia şi că putea, în sfîrşit, s-o taie, căci stătea lîngă ai lui. Cînd o tăie, din ea apărură cei 300 de scuzi pe care Salamone îi pusese acolo să-şi amintească de sfaturile lui.

Poveste culeasă din Campidano (Sardinia), de către Italo Calvino, inclusă în volumul 3 de „Fiabe italiane”.
sursa foto = internet
Published in: on 25 august 2014 at 6:49 pm  Comments (2)  

Planeta arde si NASA se piaptana…

marte-sf

E PE BUNE, parol! ASA a zis baiatu’ asta (care, na, e sefu’ lu’ NASA, Charles Bolden): „„Dacă vrem ca specia noastră să supravieţuiască pe termen nelimitat, trebuie să devenim o specie multi-planetară. Trebuie să mergem pe Marte, iar Marte este piatra de temelie pentru a ajunge în alte sisteme solare”, a anunţat Bolden în cadrul summitului.” S-apoi, acu’ fo patru miliarde de ani Marte avea o atmosfera bogata in oxigen; cine stie, om mai gasi de-o respiratie, doua…

Mda, ce sa zic, are dreptate! Tocmai pen’ca Terra a devenit cam naspa (straturili-di-ozon, gazele care se termina, populatia care nici gind n-are sa se termine, din contra, papa [de mincat, la asta ma refer] care nu-i, cearta pe resurse si resursele luate cu japca, prostii care nu-nteleg cum sta treaba cu demo(n)cratia, ailalti prosti care nu vor sa lase jucariile din miini, internetu’ care nu mai poate fi controlat 100%, de, na, a aflat toata lumea ca, sa vezi dracie, extraterestii aia nu-s doar in Razboiul stelelor/ Star Gate si alte porti etc, etc), trebuiau gasite solutii. De fapt, astea erau evidente. S-un copil de 5 ani le putea deduce, tinind cont de citeva axiome simple:
– NU sintem singuri in Univers (la naiba, intre atitea jda milioane de planete… cit de infumurat sa fii sa-ti inchipui ca esti „the only one”?)
– DOAR „speciile multiplanetare” supravietuiesc (speram ca v-a intrat asta in cap, dupa atitea seriale SF difuzate de-a lungul citorva zeci de ani deja…)
– BAAAA, se termina petrolu’, carbunele, gazu’, hai, gata, cite razboaie sa mai declansezi ca sa le furi democratic?
– In fine, „omuletii verzi” (gri, albastri, cu si fara solzi, goaulzi, annunaki samd) nu mai pot fi tinuti ascunsi, nici chiar morti, degeaba a rinjit si Obama, „… spunand ca a aterizat in localitate [Roswell], lucru pe care nu este atat de sigur ca l-au facut si extraterestri in 1947”.

GATA! Gata cu glumele. Tre’ sa mergem pe Marte. Pentru asta avem nevoie sa punem la punct citeva mici actiuni premergatoare:
1) „capturarea unui asteroid pe orbita pina in 2015, cultivarea florei în spaţiu şi folosirea imprimantelor 3D pentru a tipări în spaţiu componente necesare pentru reparaţii”
2) „Dacă bugetul NASA va fi sporit, vom putea ajunge pe Marte în deceniul 2030-2040”.
Deci, ce mare lucru, avem nevoie DOAR de BANI si COMBUSTIBIL. Sa fie asta un apropo batut sa priceapa iapa administratiei americane ca… e mare penurie de malai si aur negru? Sau poate e o aluzie voalata la fenomenul invers, respectiv prezenta printre noi a „prietenilor” din alte lumi?…

Sursa: text – aici ;    foto – aici
Published in: on 27 aprilie 2014 at 9:54 pm  Lasă un comentariu  

Scrisoare catre Apa Nova

(mda… subiect fara vreo legatura cu blog-ul, fara vreo pretentie „literara”/ artistica, fara, fara, fara…)

apa_robinet_sculptura_sticla_metal

Intimplarea face ca, in ultima vreme, furnizorii de utilitati sa se fi trezit (i-o fi lovit cineva cu leuca-n cap…), toti, ca vor refacerea contractelor cu utilizatorii. Si, pt ca marea majoritate a clientilor acestor furnizori nu prea se loveste de ei (cel putin in Bucuresti sau orasele mari, exceptind ENEL, putini sint cei care au contract direct cu Apa Nova, RADET, GDF Suez etc), cu siguranta nu prea au cunostinta despre modul in care acesti furnizori inteleg sa „colaboreze” cu clientii. Ca prima observatie, furnizorii de utilitati se considera un soi de „stat in stat”: pe de-o parte sint EI (ma-ntelegi, furnizorii, ditamai firmele), de cealalta parte sintem noi, clientii – recte aia, neshte neica nimeni, care tre’ sa primeasca/ accepte/ fie de acord si sa semneze orice, furnizind exact tot ce vor ei ca informatii si conformindu-se a la lettre. Tot intimplarea face sa fiu (inca) in comitetul unei asociatii de bloc. In aceasta calitate, am avut ocazia, in ultimul an, sa primesc vreo trei solicitari de refacere de contract din partea sacrosanctilor furnizori de utilitati. Sa va spun CUM erau redactate contractele? Nu cred ca are rost… Amintesc doar, in treacat, ca GDF Suez, ca parte contractanta, era reprezentata de x (un nume oarecare). Fara functie. Si fara functie a ramas in toate raspunsurile primite ulterior sesizarilor mele. I-am aflat functia si am trecut-o cu pixul, in simulacrul de contract. Tot cu pixul am trecut si presiunea gazului furnizat, „amanunt” considerat nesemnificativ de catre onor GDF. Cica presiunea (respectiv caracteristica principala a gazului furnizat de ei, deci, cum sa zic? cea mai importanta chestie din contract), e „in conformitate cu parametrii stabiliti de serviciul zonal”. Adica n-are importanta. Corespondenta de la RADET, un fel de alta gisca-n alta traista; nici nu mai stiu ce „bube” aveau in contract. Cert e ca sesizarile mele au ramas fara raspuns si, de asemenea, contractele balta. Eeeei, acum taman ce-am primit o instiintare de la Apa Nova. De data asta, simt nevoia sa-i distrez si pe altii; doar n-o sa ma enervez singura, la nesfirsit… Pe scurt, baietii – de fapt o doamna, ca sa fiu exacta, director de comunicare – ne-au trimis o instiintare potrivit careia tre’ sa refacem contractul. Iar ce urmeaza e raspunsul nostru (al asociatiei).

In atentia dnei …, Director Comunicare Clienti Apa Nova Bucuresti

26 ianuarie 2014

Buna ziua,

Va multumesc pt invitarea la sediul dvs in vederea reinnoirii contractului dintre Apa Nova si asociatia noastra de proprietari. As avea insa citeva nelamuriri si, de asemenea, citeva precizari de facut. 

Mai intii, precizarile:

– asociatia noastra a trimis o adresa (de actualizare date de contact + sesizare privind contractul existent) INCA din februarie 2005. Evident, NU am primit absolut niciun raspuns; probabil la acea vreme inca nu exista moda directorilor de comunicare…

– in acea adresa, pe linga actualizarea datelor asociatiei noastre, atrageam atentia ca ultimul contract (la acea data) era cel din 05.2004, si nu cel din 02.1999, cum parea sa fi fost la curent dl …, corespondentul de sector la acea data. Va atasez respectiva adresa, pt confirmarea celor spuse.

Nelamuririle:

1. N-am prea inteles DE CE sintem somati sa ne prezentam „in termen de 10 zile de la primirea prezentei”? Imi imaginez ca, daca Apa Nova a putut ignora ani de zile relatia contractuala cu clientii (mai exact, vreo 9 ani), nu se intimpla nimic daca acest termen va fi depasit. Vom veni sa refacem contractul, asta e sigur, dar e foarte posibil sa intirziem, caci mai avem si altele de facut…

Mda, observ ca aplicati aceeasi tactica precum ceilalti furnizori de utilitati, respectiv „sperietoarea cu legea” – mentionati dvs acolo ca „noul” contract trebuie incheiat (din cauza) conform Ordinului 90/2007 = Ordinul 88/2007 ANRSC. Pai… sintem in 2014, deci, de la ordinele alea au trecut cam 7 ani… S-a mai intimplat ceva intre timp, acum v-ati trezit, abia acum ati aflat de ordinele ANRSC emise in 2007 sau abia acum ati ajuns la noi?!…

2. Observ ca ne cereti, in vederea incheierii contractului, un pogon de acte.

Ca observatie generala, precizam ca le vom aduce, DOAR DACA si Apa Nova ne va furniza, atasat la exemplarul de contract pt asociatie, ACELEASI acte (sau similarele).

– certificat de inregistrare fiscala: desigur, iar asta e cam singurul act pe care ar trebui sa-l cereti.

– copie sentinta civila de acordare a personalitatii juridice? Pentru?

– PV incheiat in AG in care a fost ales actualul presedinte? Pentru ce? Incheiati contractul cu persoana respectiva sau cu Asociatia?

– Declaratia. IMI EXPLICATI SI MIE PT CE AVETI NEVOIE DE:

a) componenta Comitetului Executiv?

b) nr de apartamente din imobil??? Aveti intentia de a monta contoare individuale si, respectiv, de a incheia contracte cu FIECARE proprietar/ apartament?

c) nr persoane din imobil? Idem: nr persoane care se alimenteaza cu apa calda furnizata de RADET? Si nr persoane care se alimenteaza cu apa calda provenita din centralele proprii???

LA CE VA TREBUIE TOATE ASTEA? S-A SCHIMBAT CUMVA MODALITATEA DE FACTURARE A APEI PE CARE O FURNIZATI?

Apa Nova furnizeaza apa. Punct. Apa Nova are un contor, DE BLOC! Apa Nova citeste si, in consecinta, factureaza mc de apa consumati. CE treaba aveti cu numarul de persoane existente in bloc, ca si cu nr de persoane cu centrala proprie etc???

Referitor la acest aspect, al consumului, gasiti mai jos o observatie de care va rog sa tineti cont; si la care, de altfel, SOLICITAM IMPERATIV RASPUNS!

d) suprafata terenului detinut?

e) cont bancar?

S-a transformat cumva Apa Nova in FBI si n-am aflat noi?

Precizam, din start, ca nu va vom furniza alte informatii decit: nr scari imobil si adresa de corespondenta. Consumul de apa se masoara in metri cubi, apoi se factureaza; nu are nicio importanta ca acea apa e consumata de 1 persoana sau 100, ca urca 1 etaj sau 5 (ca doar n-ati montat pompe in bloc) si nici ca blocul se intinde pe 2 mp ori pe 1 ha de teren. Ce-s prostiile astea?

OBSERVATIE. LA CARE SOLICITAM RASPUNS SCRIS!

Apa Nova factureaza:

– apa furnizata

– apele pluviale = desigur, dupa scandaluri repetate in urma facturarii apelor pluviale care sint/ nu sint, trebuie platite, ati gasit o „formula” de calcul, ceva cu ANM, care va da voua media pluviometrica pe trimestru/an/ secol sau pe ce-o fi, la care aplicati voi nu stiu ce procent savant calculat si gata scamatoria! Fraierii – care oricum nu pot calcula – sint buni de plata.

Sa va reamintesc ca voi = Apa Nova, n-ati pus 1 metru din reteaua de canalizare? Ca n-ati modernizat, de fapt, nimic? Ca stiti doar sa cresteti pretul?

– APA REZIDUALA. Ei, aici avem scamatoria secolului! Apa Nova factureza ACEIASI MC DE APA REZIDUALA CA SI MC DE APA FURNIZATA!

CHESTIA ASTA VI SE PARE NORMALA? CHESTIA ASTA PARE NORMALA SI DESTEPTILOR DE LA ANRSC?

Cu alte cuvinte, eu, client Apa Nova, am asa o placere sadica sa deschid robinetul special sa am ce plati la Apa Nova: o data ca si consum, si inca o data (daaa, pretul e mai mic) pt ca-i dau drumul in canalizare!

Pai, desteptilor, apa furnizata = apa reziduala?

SI ACEEASI SCAMATORIE SE APLICA SI PT APA CALDA (ca, deh, dupa lobby-ul asiduu facut catre primarie si alte autoritati, ati obtinut dreptul de a factura ORICE apa care trece prin canalizare!).

Va aduc la cunostinta ca apa furnizata e folosita NU doar pt a bea (sa nu mai zic ca multi nici macar n-o beau) si pt a te spala, ci si, sa vezi dracie!, pt: facut mincare, udat gradina, spalat aleile, udat florile din casa, spalat geamuri etc, etc! Sa va mai explic ca, pina si apa pe care o bem, nici asta NU merge toata in canalizare? Oamenii mai si transpira, ba unii beau apa acasa si fac pipi la serviciu sau stiu si eu, dupa un pom…

ASTEPT NU DOAR RASPUNS LA ACEASTA PROBLEMA SEMNALATA, CI SI O SOLUTIE!!! FACETI CUMVA – CA DOAR DUDUITI DE SPECIALISTI – SI CALCULATI UN PROCENT, ASTFEL INCIT CANTITATEA DE APA REZIDUALA SA NU FIE EGALA CU CEA FURNIZATA!

PT CA NU E!!!!

Evident, DUPA ce primim raspuns la toate astea, venim sa refacem contractul. Considerati prezenta drept corespondenta oficiala! Daca doriti, v-o putem trimite si prin posta, nu-i problema; desigur, cu stampila si tot tacimul.

sursa imagine: Internet (http://www.azivreau.ro/home-deco/un-strop-de-apa-pentru-cei-insetati-de-inedit/)

Published in: on 26 ianuarie 2014 at 6:08 pm  Lasă un comentariu  

Kahlil Gibran – Iisus, Fiul Omului

Ioan, ucenicul iubit – Despre Iisus, Cuvintul

Voiti sa va vorbesc despre Iisus, dar cum pot eu ademeni cintecul-patima al lumii intr-o trestie gaurita?

Iisus il simtea pe Tatal ceresc in orice clipa a zilei. Il vedea in nori si in umbrele norilor ce trec peste pamint. Vedea chipul Tatalui in iazurile tacute si urma slaba a picioarelor Lui pe nisip; si deseori El inchidea ochii ca sa priveasca in Ochii Sfinti.

Noaptea ii vorbea cu glasul Tatalui, iar in solitudine El auzea ingerul Domnului chemindu-L. Iar cind dormea nemiscat, El auzea soaptele cerurilor in visele Lui.

Deseori era fericit cu noi si ne numea frati ai Lui.

Uitati-va, Cel care a fost primul Cuvint ne numea frati, cu toate ca noi eram doar silabe rostite in ziua de ieri.

Intrebati de ce Il numesc primul Cuvint.

Imagine

Ascultati si veti afla raspunsul:

La inceput, Dumnezeu a calatorit prin spatiu, iar din miscarea Lui fara de masura s-au nascut pamintul si anotimpurile acestuia.

Apoi Dumnezeu a pornit iarasi, iar viata a inceput sa curga, iar dorul de viata a cautat inaltimile si adincimile, si a vrut sa fie mai mult decit viata.

Apoi Dumnezeu a vorbit, iar Cuvintele Lui au alcatuit omul, iar omul a fost un duh nascut din Duhul lui Dumnezeu.

Iar cind Dumnezeu a vorbit astfel, Hristos a fost primul Lui Cuvint, iar acel cuvint a fost perfect; si cind Iisus din Nazaret a venit pe lume, primul Cuvint a fost rostit catre noi si sunetul s-a facut carne si singe.

Iisus cel Uns a fost primul Cuvint rostit de Dumnezeu catre om, ca si cum un mar dintr-o livada trebuie sa dea muguri si sa infloreasca inaintea celorlalti pomi. Iar in gradina lui Dumnezeu acea zi a tinut cit o vesnicie.

Sintem fiii si fiicele Prea Inaltului, dar Cel Uns a fost primul Sau nascut, care a salasluit in trupul lui Iisus din Nazaret, iar El a pasit printre noi, iar noi l-am putut vedea.

Toate acestea vi le spun ca sa puteti intelege nu doar cu mintea, ci si cu duhul. Mintea cintareste si masoara, dar duhul este acela care atinge inima vietii si ii imbratiseaza taina; iar saminta duhului este nemuritoare.

Vintul poate bate, iar apoi slabeste, iar marea se poate infuria si apoi potoli, dar inima vietii este o sfera tacuta si senina, iar steaua care straluceste acolo ramine neclintita in veci.

sursa foto: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/31/Grunewald_-_christ.jpg

Published in: on 14 iunie 2013 at 10:43 pm  Lasă un comentariu  

Alege! Sau platesti.

Intotdeauna platesti, atunci cind nu alegi in mod constient, asumat.

Da, in orice demers, fie ca e vorba despre cumpararea unei perechi de sosete, fie ca iti alegi meseria. Si nu, NU merge sa spui: „Daca… era/ aveam/ stiam…” sau „Credeam ca…” ori „Asa am vazut la/ a facut si…” etc. Si nici sa dai vina pe altii: „Da, dar el/ea mi-a spus…”, „Pai… daca toti [hm… aia] ziceau sa/ca…”, „El/ea/ei/voi/ asa a/au/ati facut… si nu s-a intimplat nimic [rau]”. Adica, ma rog, poti da vina pe oricine, oricit iti place, dar intr-adevar NU se va schimba nimic – nici cu lucrul respectiv si nici in/cu mintea ta. Si, exact, TOT vei plati. La asta te condamna lipsa de asumare, absenta demersului constient.

Desigur, se poate intimpla, chiar atunci cind alegi (constient, asumat), sa o dai in bara, cum se spune. Adica sa te pacalesti, sa pierzi (ceva…), sa-ti dai seama ca ai gresit.  De fapt, NU pierzi nimic. Alegerea constienta e insusita plenar, iar greseala NU este o problema. Caci STII de ce lucrurile n-au mers, poti repara – ori alege alta cale – si capitolul e inchis. Mergi mai departe, cu avantajul unei reale experiente. Si, ceea ce e cel mai important, FARA regrete.

Altfel stau lucrurile atunci cind te balacesti in calduta stare de non-actiune; hm… NU fac nici asta, nici ailalta, pentru ca… efectiv NU stiu ce sa fac. Perfect. Lasa, ca decid altii pt tine. Vecinul, sotul/sotia/, colegii… Sau viata, pur si simplu. Si te trezesti… undeva, pe un drum/ intr-o situatie despre care nu prea poti spune multe, caci nici macar nu stii daca iti place. S-ar putea sa-ti placa, desi, de regula nu asta se intimpla. Cel mai adesea constati, dupa ehei… vreme, ca NU-ti place. Ca, DACA… (daca  = alea de la inceput) E insa, cam tirziu. Tirziu pentru a schimba ACEA situatie (initiala). Nu-i tirziu sa te trezesti, insa. Sa TE TREZESTI. Si sa alegi altceva. Chiar daca nu prea stii cum vor evolua lucrurile. Nu, nu e o chestie de orgoliu – „EU am ales…”. E doar asumarea constienta, apriori, a ceea ce va urma, cu bune si cu rele. Este rezultatul acelei analize, acelui gind, acelei decizii luate. Cum spunea Eliade, ori gindim noi lucrurile, ori ne gindesc ele pe noi… Ele ne gindesc atunci cind le lasam la voia intimplarii. Si aici ar mai fi ceva de spus .

NU lasa nimic la voia intimplarii, dar lasa lucrurile sa curga!

Nu, NU e acelasi lucru! Sa lasi la voia intimplarii echivaleaza cu absenta ta din cursul firesc. Al vietii tale. Si apoi, CARE intimplare? Totul se intimpla pentru ca tu faci – sau nu – sa se intimple. Sa lasi „sa curga” inseamna sa… nu te pisi contra vintului (mda, n-am gasit, in clipa asta, ceva mai literar…). Sa nu te inversunezi, sa nu tii mortis sa iasa totul asa cum vrei TU, atunci cind circumstantele iti sint potrivnice. Sa te adaptezi conditiilor de moment. Inversunarea, incapatinarea, tinutul mortis sint perturbatoare ale pacii interioare. La fel, poate si mai abitir, sint si delasarea, confuzia, teama, nehotarirea. Te tulbura SI in momentul respectiv, dar si de-atunci incolo, pina la si chiar dincolo de celalalt moment (ala cu „daca faceam…”).

Ah! Ziceam ca platesti. Cu viata. O viata risipita, amaraciuni strinse, regrete inutile. Si absenta TA, din viata… ta. Ramine sa-ti mai si dai seama ca ai platit. Daca nu, o vei lua de la capat. In alta viata, desigur…

 

sursa foto: Internet
Published in: on 24 iunie 2012 at 9:32 pm  Comments (6)  

O piata. In viziune pdlista

Ca am uitat sa va povestesc despre minunatia (a se citi aiureala) indelung clocita de stimabilul Poteras.

CUM VA ARATA PIATA VALEA IALOMITEI sau ce sa facem cind nu mai stim ce sa facem. PDL sector 6 a inceput campania cu un afis de… nisa. Ce si-or fi zis baietii: dom’ne, hai ca s-ar putea sa nu mai tina cu afisele obisnuite (mai ales ca-candidatul lor e departe de a fi dorit de sector, cum o arata cu siguranta SI sondajele lor telefonice, in care la intrebarea: „exista vreo posibilitate sa-l votati tot pe dl Poteras?” varianta cel mai des intilnita este „Cel mai posibil = NU”), asa ca ia sa trintim noi pe garduri/ pereti si alti stilpi niscaiva imagine de „realizari marete”.

Si, iata cum ne-am trezit (noi, astia ce-am avut sansa sa locuim in sectorul pastorit – de opt ani, deja! – de Poteras & friends) cu un foooarte frumos afis din care ne zimbeste biata Piata Valea Ialomitei, varianta reloaded. Categoric, va fi cea mai moderna piata din SE Europei. Sau din lume, f posibil. Taranul din satele limitrofe isi va etala marfa pe niste tarabe de mall, marginite de lampadare arcuite, braduti in ghivece de lemn si bancute de relaxare. Ca, dupa ce cumperi niste patrunjel si-un kil de praz, te mai odihnesti oleaca, incercind sa-ti numeri monedele, sa vezi daca iti mai ramin suficiente si pt citeva mere crete ori doi carasi… Am zis „taranul”, pt ca Poteras ne-a promis ca vor fi eliminati intermediarii, adica precupetii aia nenorociti. Ma rog, astia de fapt au fost eliminati de multa vreme, nu de alta dar TOTI si-au luat certificat de producator de-acum citiva ani. Astfel, e f clar ca in piata asta vom gasi DOAR „producatori”. Nu conteaza ca, pt o taraba d-asta limitrofa candelabrului si asezata pe o pardoseala lucioasa de zici ca-i marmura, „taranul” va plati de 15 ori fata de cit platea pe vremea cind statea in soare si-n vint. Important e DECORUL, domnilor! Ce conteaza ca n-o sa ai aer in hala asta (nu vreau sa-mi imaginez ca va fi dotata cu aer conditionat, caci atunci CHIAR n-o sa mai vedem picior de taran inauntru), pe timpul verii, ca n-o sa stii CUM sa faci sa iesi mai repede! Importanta e imaginea. Ce conteaza ca toate experientele de pina acum (de acest gen, respectiv hale acoperite) sint un esec!  Ce conteaza ca insasi ideea de piata presupune aer liber, un spatiu in care taranul ajunge in zori si-si vinde marfa pina in amiaza, dupa care pleaca la treburile sale – multe – de-acasa. De fapt, cred ca Poteras a vrut sa faca ceva gen Billa/Carrefour-market/ Mega Image, dar in varianta alimentara exclusiv.

A! Mai avem un element novator: acoperisul. Care, contrar celor povestite in articolul de mai jos, NU e destinat jocului copiilor, CI parcarii! Ei, sa mai zica nemultumitii astia din cartier ca nu sint parcari! Aici vor parca atit „producatorii”, cit si riveranii! Da, sa stiti ca locuitorii blocurilor din jur vor putea inchiria locuri de parcare pe acoperisul pietei! Ei, nu-i asta gindire profunda? Intrebarea ar fi: CITE locuri vor fi alocate riveranilor si CITE producatorilor? Tare mi-e ca fie producatorii NU vor avea loc, fie se va isca o oaresce batalie intre vecini… Sau va avea grija ADP-ul, in stilul caracteristic, SI de problema asta.

piata-cu-loc-de-joaca-deasupra-in-sectorul-6

De altfel, Poteras se intrece – in ultima vreme (adica pe ultima suta de metri) in „proiecte” care mai de care mai traznite. O sa va povestesc si despre Parcul Drumul Taberei (cel cunoscut sub denumirea Parcul Moghioros). Respectiv, despre cele doua proiecte care vizeaza parcul. Avem o data „reamenajarea” lui si, cel mai important, proiectul care vizeaza „supravegherea video si prevenirea criminalitatii in parc”.

A! Sa nu uit! Piata agroalimentara Drumul Taberei, cea „din spate” (in apropierea Scolii Generale 164 si a Sectiei 22 Politie) destinata indeosebi producatorilor (spre deosebire de cea „din fata”, unde, nu-i asa, tot „producatori” avem), este, SI EA, in vizorul primarului. SI ASTA TREBUIE TRANSFORMATA IN HALA.

Published in: on 13 mai 2012 at 12:19 pm  Lasă un comentariu  

Har Tios

Alta Unsar Thu In Himinai Veihnai Namo Thein,

Vimai Thiu Dinasus Theius, Vairthai Vilga Theius,

Sve In Himina Gai Ana Airthai

Hlaif Unsar Ana Thana Sinteinai Gif Uns Himina Daga.

 

Gah Aflet Uns Thati Skulan Biganima.

Gai Veis Thai Skulan Unsaraim,

Gai Ni Brigais Uns In Frainstubru.

 

Gah Akh Lausei Uns Af Thama

Ubilin Aunte Theina Ist Tindagardi.

Gam Machs, Gah Vultans In Aivin.

Tatăl Harului

Tatăl nostru, Tu Care ai Locul Tău în Lumină,

Sfînt Eşti Tu şi Numele Tău…

In Cer şi pe Pămînt.

Aştept Darul Inălţării Tale în mine.

Sfîntă e Voinţa Numelui Tău în inima mea

In Cer şi pe Pămînt.

Primesc Darul Harului Tău în fiecare zi.

Dă-ne Darul Luminii Tale şi azi,

El e Pîinea noastră în fiecare zi.

Harul Tău să ne dea Puterea Sfinţeniei Sufletului,

Dă-ne nouă Puterea Luminii Numelui Tău.

Tată Sfînt, prin Puterea Harului Numelui Tău,

Sufletul nostru cere să primească

Binecuvîntarea Luminii Tale,

In Inima întunecată

Si în Inima care întunecă.

Tată Sfînt,

aducem mulţumire Focului Inimii Tale,

care ne duce Binecuvîntaţi în Cerul,

în Puterea şi în Sfinţenia Ta.

Amin.

Muzica „Acum si pururea” – Gheorghe Zamfir
Creator clip EM … http://romaniaesoterica.blogspot.com/
Published in: on 9 martie 2012 at 7:53 pm  Comments (8)  

Unsafe

Yes, you, IDIOTS! THIS IS COMPLETELY UNSAFE!

Tiii, ce m-am enervat!

S-o iau cu inceputul (nu va speriati, nu de la Potop!): ca in oricare seara, eram la intilnirea zilnica – din mediul virtual, desigur – cu prietenii. Stiti cum sta treaba cu feisbucul, nu e cazul sa explic, doar in Romania sint vreo patru milioane de utilizatori (sau chiar peste). Treaba simpla: wall, prieteni, grupuri, discutii, comentarii, link-uri. Asaaa. Dau peste o postare cu link Youtube. (asta de mai jos; sper sa ramina vizibila / accesibila MACAR vreo citeva zile!) S-o preiau, imi zic, in timp ce incerc s-o postez pe pg personala. Deci, click final. Hm! In loc de postare, imi apare acest simpatic si inocent mesaj: „The content you’re trying to share includes a link that’s been blocked for being spammy or unsafe„. DAAA, stiu, nu sint prima careia i se intimpla si nici macar – la mine – nu-i prima data. In schimb, e prima oara cind efectiv nu reusesc sa afisez link-ul pe pagina. A! In caseta aia de „dialog”, sistemul (nu vreau sa zic „cretinii”, desi in spatele sistemului musai asta trebuie sa fie…) se arata f ingrijorat de situatia creata si se ofera „sa ma ajute”. Adicatelea sa le zic eu CE link am vrut sa postez si CE continut, si DE CE cred eu ca parerea lor – aia cu „unsafe” – e gresita? Brzkyjwzrx! Doamne, CU GREU, da’ FOARTE GREU m-am abtinut sa nu le zic vreo citeva din alea directe! Oricum, le-am explicat ca „unsafe” e doar creierul lor si ca, absolut sigur, acest video ii deranjeaza taaaaare rau DOAR pe derbedeii incriminati + sefii lor (de feisbuc). Am mai adaugat ca PRETIND ca libertatea de exprimare sa fie respectata! (Ok, asta e umoristica, dar nu strica sa fie spusa.)

Asa. Sa trec acum la o succinta descriere a secventei video; nu de alta dar e posibil ca in scurt timp sa nu mai fie disponibila NICI pe youtube. Filmuletul se afla pe manolescubd.wordpress.com si se intituleaza: „Discursul unui Veteran de Razboi [dedicat soldatilor romani]”. Si chiar asta contine = DISCURSUL UNUI VETERAN [nu filmari porno, nu oameni sfirtecati, nu consum de droguri in direct, nu „cum se fabrica o bomba”]. Discurs tinut intr-o sala cit se poate de normala, cu public numeros. Veteranul este un tinar care a luptat in Irak. Si care incrimineaza rasismul; rasismul de orice fel si, MAI ALES, rasismul inculcat de superiori/ conducere: „Rasismul in cadrul armatei a fost mult timp o unealta importanta pentru a justifica distrugerea si ocuparea altei tari”. Asta probabil ca ar fi fost chiar suportabil caci, nu-i asa, se bate apa-n piua pe tema respectiva de zeci de ani. Cred insa ca NU asta i-a deranjat pe lobotomizatii de pe feisbuc, ci faptul ca baiatul asta incepe sa cutreiere nitel cimpii cu fraze de genul: „Ni s-a spus ca luptam cu teroristii, dar adevaratul terorist eram eu si adevaratul terorism era aceasta ocupatie” (a Irakului). Sau: „Rasismul este o arma importanta utilizata de guvernul acestei tari” (SUA, desigur). Ori: „Pot trimite [guvernantii] orice soldat oriunde pe Pamint, dar va exista un razboi numai daca soldatii vor fi dispusi sa lupte”; „Clasei conducatoare, miliardarilor care profita de pe urma suferintei umane, le pasa numai de cresterea averilor lor, prin controlul economiei mondiale”; „Intelegeti ca puterea lor consta numai in abilitatea lor de a ne convinge ca razboiul, opresiunea si exploatarea sint in beneficiul nostru.”; „Soldati, marinari, aviatori, ca si marea majoritate a cetatenilor nu au nimic de cistigat de pe urma acestei ocupatii, dimpotriva, au DOAR de pierdut si de suferit…”; „Sintem nevoiti sa privim cum acest guvern cheltuieste 450 milioane de dolari pe zi cu aceasta ocupatie”.

Si, in fine, concluzia (si probabil cauza dracilor intrati in cerberii internetului…): „TREBUIE SA NE TREZIM SI SA REALIZAM CA ADEVARATII DUSMANI NU SINT PE UN TERITORIU INDEPARTAT… CI CHIAR AICI, LINGA NOI!”.

Asta ii irita la culme pe stapinii acestei lumi: PROSTI, DA’ MULTI! + TII, PROSTII ASTIA INCEP SA SE TREZEASCA SI MAI SI VORBESC INTRE EI! Desigur, de-a lungul timpului, au creat (stapinii) tot soiul de metode/ tehnici/ tehnologii pt a controla prostimea permanent; sintem ascultati, interceptati, urmariti, indosariati. Se pare ca nu-i suficient! Tre’ sa implementeze masuri SI mai eficiente; d-aia inventara A.C.T.A. (printre altele)… Deocamdata ACTA nu-i in vigoare, in schimb vigilentii retelelor de socializare sint pe metereze!

Iar eu astept – cu oaresce curiozitate – raspunsul feisbucului la tarasenia de azi. Sint curioasa adica CE vor spune. Cu astia inca nu dialogasem, deci n-am decit o vaga idee (prin teoria similitudinii data de experientele anterioare cu yahoo sau chiar cu alti reprezentanti ai „sistemului”, la modul general vorbind).

Published in: on 13 februarie 2012 at 11:53 pm  Comments (1)  

I Didn’t Know My Own Strenght

9 august 1963 – 11 februarie 2012

We Look To You, Whitney!

Singurul artist din lume cu 7 albume – consecutive – premiate cu Discul de Platina.  Peste 170 milioane albume si single-uri.                2 Emmy, 6 Grammy, 30 Billboard Awards, 22 American Music Awards.

Fiica lui Cissy Houston (cintareata de muzica gospel), verisoara lui Dionne Warwick si fina Arethei Franklin. Desigur, toata lumea cunoaste aceste lucruri… „I Will Always Love You” (un cover dupa o piesa a lui Dolly Parton) a devenit referinta prin excelenta asociata numelui ei. Putine dintre melodiile lansate de ea nu au ajuns hituri…

America a avut si are o multime de voci „negre” exceptionale; totusi, EI i s-a spus „The Voice”. Cred ca o merita din plin! Cu ani in urma, dupa lansarea lui Mariah Carey, prietenele mele mi-au lansat o provocare: „Pe care o alegi dintre cele doua? Care-ti place CEL mai mult?”. N-am raspuns imediat, nu pt ca as fi ezitat, ci pentru ca voiam sa mi le aduc in „fata ochilor” pe amindoua, in acelasi moment („When You Believe” nu exista inca…🙂 ). Iar raspunsul meu a sosit calm, din adincuri: Whitney, fara niciun dubiu.

Dar, din pacate, Whitney a avut si un mare defect; de fapt, a facut o greseala. NU, nu ma refer la droguri, alcool. Defectul ei s-a numit Bobby Brown. N-am inteles niciodata (de parca ar fi inteles cineva…) DE CE a ales sa „mearga” alaturi (pe acelasi drum?) de personajul amintit. Dar… lectiile pe care le alegem trebuie duse la capat. Hm… It’s Not Right, But It’s Okay…

Whitney a mers pina la capat. O stea ce-a ars puternic, fara jumatati de masura. Si care nu se va stinge niciodata.

Published in: on 13 februarie 2012 at 12:43 am  Lasă un comentariu  
Tags: ,
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.