Sacrificiu si dementa…

Unul dintre cele mai cunoscute site-uri de stiri de la noi a publicat astazi (15 iunie 2010) scurta poveste a unei femei din India care, la 72 de ani, e considerata cea mai batrina mama din lume. Si care, din nefericire, la doar 18 luni de la nasterea micutei Naveen, este pe moarte. Organismul slabit al femeii rezista cu greu si, acum, nu mai poate face fata complicatiilor aparute in decursul sarcinii.

Sigur, maternitatea la virste incredibil de inaintate nu este ceva absolut iesit din comun; chiar daca nu ne-am gindi la compatrioata noastra, Adriana Iliescu (mai tinara cu trei ani in momentul nasterii copilului), pe „vremuri” femeile nasteau, in mod foarte firesc, si dupa 50 de ani, evenimentul neproducind uimiri paroxistice. Altceva este insa socant in aceasta poveste.

Dincolo de disperarea-resemnata din privirile mamei si de tristetea inocenta asternuta atit de timpuriu pe fata micutei, forta incredibila a unei traditii si cinismul dezgustator al medicului care a urmarit sarcina te pot lasa fara grai. Respectiva traditie este cea care a urmarit-o, ca un blestem, pe nefericita Rajo Devi Lohan timp de 45 de ani, perioada in care si-a dorit – sint convinsa, clipa de clipa – un copil. Faptul de „a nu putea concepe un copil in timpul casniciei” este perceput, in regiune, drept o rusine. Banuiesc ca nu o simpla rusine, ci Rusinea la mod absolut, definitia insasi a rusinii. Aceeasi forta incredibila a obiceiurilor locului s-a constituit, ma gindesc, si in substituent pt deontologia profesionala, pt motivatia intrinseca a profesiei (medicul este cel care ingrijeste, salveaza, prezerva viata), chiar si pt simpla manifestare a omeniei, a acestui asa-zis medic.

Anurag Bishnoi (doctorul in cauza) a afirmat nonsalant ca, pe de-o parte, sarcina nu are nicio legatura cu problemele actuale ale lui Rajo, si, pe de alta parte, ca femeia „cel putin va muri in pace”, nemaifiind nevoita „sa indure rusinea de a nu fi conceput un copil”. Stau si ma intreb: oare cinismul unei persoane care a facut totusi studii de medicina poate justifica dementa unui concept arhaic cu atribute de tabu? Si, in general, pina unde pot merge limitarile sociale, religioase sau de alta natura?

Anunțuri
Published in: on 15 Iunie 2010 at 6:46 pm  Comments (8)  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://cartheo.wordpress.com/2010/06/15/sacrificiu-si-dementa/trackback/

RSS feed for comments on this post.

8 comentariiLasă un comentariu

  1. Eu as interzice sa se mai faca copii la asemenea varste. Practic si paradoxal, nasti viitori copii orfani.
    Mi se pare foarte aiurea..

  2. In cazul de fata, nici macar n-avem cum sa punem astfel problema…
    Evident ca este absurd, daca discutam in alt context; nu faci copii doar spre a perpetua specia (cu orice pret, admitind ca natura accepta acest „orice”)… Ca ei sa poata deveni adulti normali din toate punctele de vedere trebuie sa le acorzi toate conditiile optime (sau sa incerci).
    Pt mine insa, in situatia descrisa, acest aspect era subsidiar. Este interesanta insa motivatia (de ce facem copii), conform fiecarei culturi in parte. Daca in Africa, de ex, am intilnit conceptia „fac citi pot, ca nu se stie, poate unul dintre ei va ajunge om mare [potent financiar/ functii] si ii va ajuta pe fratii sai”, aici absurdul deviaza in tragic.
    Sa interzici conceperea si nasterea la virste inaintate? Desigur, ar fi f sanatos, dar cum crezi ca s-ar putea pune in aplicare? Pe aceeasi linie, s-ar putea emite ideea de a interzice acest lucru si celor aflati sub limita subzistentei. La urma urmei, chiar tineri fiind, niste parinti ce traiesc mult sub pragul saraciei isi condamna practic viitorii copii la inanitie, daca nu la moarte…

  3. Greu de hotarat cine are sau nu dreptul sa faca „x” lucru. Acu’ o vreme lucrurile erau mai clare, mai naturale si nu se puneau astfel de intrebari, probleme. Probabil ca generatiile viitoare, intr-un timp foarte departat noua, vor avea alte reguli si vor avea chiar interdictii de genul fara copii, daca 1) esti mult prea sarac si 2) esti mult prea in varsta. Insa ei vor fi pregatiti sau invatati sa traiasca cu aceste interdictii. Paradoxal, aceste interdictii vor fi menite sa-i faca sa traiasca firesc, normal. Ciudate timpuri mai sunt si acestea!
    Uneori am impresia ca suntem intr-o involutie constanta. Iar acea „scuza” – la noi nu se poate intampla asa ceva, se transforma intr-o adevarata exceptie (vezi cazul Iliescu).

    Suntem mult prea egoisti.

  4. Chiar cred ca indraznim prea mult … darul vietii nu ne apartine , deci cum sa indraznim sa distrugem sau sa suprimam o viata ? Cum sa indraznim sa decidem asupra darului vietii cuiva si in acelasi timp sa emitem pretentii vis a vis de viata noastra?

    • Desigur, ai dreptate. Crede-ma, insa, te incearca o senzatie extrem de ciudata cind esti in prezenta unei situatii de genul celei descrise de mine in ex. cu Africa. Pur si simplu nu puteam intelege acea obstinatie in a face copii, in ciuda conditiilor precare. Subliniez, in acea zona nu era vorba despre grozavia din Somalia etc. Erau pur si simplu oameni care-si duceau traiul de azi pe miine si care, totusi, faceau copii… intruna. Nu era vorba despre vreo dorinta apriga de a face (inca) un copil; era un act extrem de banal, ca orice act fiziologic. Si fara cea mai mica preocupare de „cum” o sa fac mai tirziu, „cu ce”… (Da, stiu, Dzeu are grija de toate fapturile lui, dar… mortalitatea infantila e f ridicata)

    • Aceasta postare m-a facut sa rad (oarecum). Iata cat de evoluati am ajuns, incat nu putem admite sa impunem vreo restrictie. Totul trebuie dus la extrem. Doar vorbim despre darul vietii, nu? Pai atunci de ce trebuie noi oamneii NORMALI la cap (sau poate prea normali) cei care nu fac copii fiindca nu ni se pare ca le putem oferi tot ceea ce trebuie, fiindca ne gandim ca nu vrem sa mai chinuim o alta fiinta etc., de ce trebuie noi sa-i sustinem pe aceia care fac copii intr-una si n-au bani si apoi stau cu mana intinsa?!? De ce? Fiindca acela este un cretin care nu se gandeste la nimic?!? Fiecare sa-si asume responsabilitatile deciziilor luate. Torni copii fara limita DESCURCA-TE!!!! Cred ca ar trebui sa gandim de „n” ori inainte sa pronuntam texte de genu’ darul vietii etc.. Ce „dar” poate fi acela de a naste la 70 de ani? Ce „dar” este acela sa-l nasti practic orfan (asa cum spunea altcineva mai devreme)?

      Si da, eu indraznesc sa spun ca unii n-ar trebui sa faca copii. Iar cei care ii incurajeaza pentru ca este nu stiu ce „dar”, pai sa le deschida un cont ca sa-i incurajeze si mai mult, ca poate nu-s destui oameni chinuiti pe aceasta planeta.

      P.S. „Revolta” noastra/a mea nu este asupra darului vietii. Ea este orientata asupra nechibzuintei oamenilor care traiesc intr-un „laissez faire”.
      Normele, legile nu exista pentru ca oamenii nu stiu cum trebuie sa se faca lucrurile. Ele exista pentru ca altfel oamenii ar face totul dupa cum le taie capul. Trist este ca, peste ceva timp, vom avea norme si in acest domeniu al reproducerii speciei umane. Nu pot spune ca sunt totalmente contra.

      • Imi place sa vad PASIUNEA in manifestare !!! Energia pasiunii este una dintre acele puternice arme cu doua taisuri, dar … duce la progres.
        In timp cred ca fiecare isi modifica perceptia despre „darul vietii” si eu personal consider o etapa de evolutie personala care va fi depasita in timp , ORICE MANIFESTARE LIPSITA DE TOTAL RESPECT PENTRU TAINA CARE SE NUMESTE VIU. Si acum ma cutremur si ma mir de mine cand imi amintesc ca zmulgeam capul porumbeilor pentru ca mama sa-i gateasca cand eram copil… acum , uneori , ma doare sufletul cand strivesc iarba sub talpile goale…daca am cizme cu talpa groasa nu mai simt iarba, dar daca pielea mea atinge viul din jur , simt. Una din alegerile noastre fundamentale ca si fiinte vi este : ne invelim in lipsa de simtire sau ne dezvelim in splendoarea creatiei.
        Intuitia ta chiar este buna… o parte din banii mei chiar merg catre copii si …animale.

  5. Obisnuinta este, uneori, o trasatura distugatoare a omului. Ne putem obisnui sa vedem mereu copii cu mana-n tinsa si sa le dam cate un ban (sau poate nu) si sa mergem mai departe.
    Evident, nu putem impune legi prin care anumite categorii de varste sau sociale sa nu faca copii, insa daca totusi s-ar ajunge in acel stadiu poate ca n-ar fi chiar atat de rau.

    Intrebare: daca maine se descopera leacul unei boli incurabile si in acelasi timp se afla ca aceasta descoperire a fost facuta prin omorarea unor fiinte umane. Nu ne vom folosi de acest leac? Vom damna oamenii de stiinta pentru ca au omorat zeci sau sute de oameni sau ii vom aprecia pentru ca au salvat milioane de vieti?

    P.S. E bine sa nu uitam de animale. Ele chiar n-au de ales, de noi depind si acestea (din pacate pentru ele). Desi as pune in categorii diferite animalele pe cale de disparitie si cainii comunitari :D.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: