Pumnul in gura (sau definitia tupeului)

Acuma am inteles de ce Videanu este ministrul nostru de economii. Dom’ne, baiatul asta chiar are simt economic!

Intr-un interviu pentru revista online renee.ro (*), intrebat fiind cum s-ar descurca daca ar fi profesor, undeva in provincie, cu o sotie somera si copil la facultate, si ar cistiga 1.500 ron/ luna, ministrul afirmã ca ar gestiona foarte bine acesti bani; adica s-ar descurca nu doar el, ci o familie. Cu singura conditie ca sotul sa fie chiar descurcaret, respectiv sa mai faca bani si din alte activitati. Iote, la asta chiar nu ma gindisem! Dupa ce termin ãste citeva rinduri, imediat o sa-mi iau sotul la rost; mai mult, ii dau ultimatum pina la sfirsitul lunii sa gaseasca citeva alte activitati din care sa scoata venituri suplimentare. Daca ministrul zice ca se poate, musai e adevarat si chiar asta tre’ sa fie reteta bunastarii!

Mai zice ministrul ca neaparat trebuie sa-ti dramuiesti la maximum agoniseala lunara si ca el, in acea situatie, si-ar lua un al doilea job.  Per ansamblu, viziunea lui e limpede: „Pai fiecare isi gestioneaza banii in functie de prioritatile pe care si le face. Stiti cum e vorba romaneasca – nu te intinde mai mult decit ai plapuma. Asta e…”. Aici cam are dreptate, nu te poti intinde mai mult decit e plapuma, ca racesti. Ceva nebuloasa persista totusi, referitor la plapuma asta, caci unii au gasit cuverturi mai mari (king size cred ca le zice), altii… Bag sama ca magazinele cu plapumi generoase nu le intilnesti pe toate drumurile…

Si asta nu e tot. „Nu e o rusine nici sa muncesti pamantul, nici sa gasesti solutii suplimentare” a mai adaugat ministrul. Chestia cu pamintul o stie oricine; iata insa ca nu-i o rusine nici gasitul de „solutii” suplimentare…

Treaba cu salariul fiind deja lamurita, tre’ sa recunosc ca mi-a mai placut un aspect revelat de dl ministru. Intrebarea – foarte vasta: Cind vom vedea urmatoare mare privatizare si care va fi aceasta? [intre noi fie vorba, cei de la renee.ro ori sint masochisti, ori sugubeti…] Raspunsul lui Videanu este de o eleganta academica incontestabila: „Mi-as dori tare mult sa dam o dimensiune calitativa procesului de privatizare si nu cantitativa. Cu alte cuvinte, nu ma intereseaza neaparat sa vindem un pachet sau o companie, foarte important e ce se intampla cu acea companie. De aceea, acolo unde sunt oportunitati, cred ca cel mai important lucru e sa vedem care e perspectiva dezvoltarii acelei companii”. Ce viziune profunda, ce gindire in perspectiva, cita adincime si amploare a cogitarii asupra dezvoltarii economice! Oare ãi de dinaintea lui de ce n-or fi vazut la fel de limpede si de benefic cestiunea asta a privatizarii? Unde era dl Videanu cind s-a facut marea privatizare, aia in care am dat de pomana cam tot ce exista in tara asta? Iar faptul ca – iata – exista guvernanti interesati de ceea ce se intimpla dupa privatizarea unei companii m-a naucit de-a dreptul!

Revenind la baza insa, despre ce privatizare vorbesc oamenii astia? A mai ramas ceva nevindut?

(*) http://renne.ro/economie/adriean-videanu-%E2%80%9Eimi-incep-intotdeauna-dimineata-cu-tatal-nostru%E2%80%9D/
Anunțuri
Published in: on 19 August 2010 at 1:29 am  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://cartheo.wordpress.com/2010/08/19/pumnul-in-gura-sau-definitia-tupeului/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: