Alege! Sau platesti.

Intotdeauna platesti, atunci cind nu alegi in mod constient, asumat.

Da, in orice demers, fie ca e vorba despre cumpararea unei perechi de sosete, fie ca iti alegi meseria. Si nu, NU merge sa spui: „Daca… era/ aveam/ stiam…” sau „Credeam ca…” ori „Asa am vazut la/ a facut si…” etc. Si nici sa dai vina pe altii: „Da, dar el/ea mi-a spus…”, „Pai… daca toti [hm… aia] ziceau sa/ca…”, „El/ea/ei/voi/ asa a/au/ati facut… si nu s-a intimplat nimic [rau]”. Adica, ma rog, poti da vina pe oricine, oricit iti place, dar intr-adevar NU se va schimba nimic – nici cu lucrul respectiv si nici in/cu mintea ta. Si, exact, TOT vei plati. La asta te condamna lipsa de asumare, absenta demersului constient.

Desigur, se poate intimpla, chiar atunci cind alegi (constient, asumat), sa o dai in bara, cum se spune. Adica sa te pacalesti, sa pierzi (ceva…), sa-ti dai seama ca ai gresit.  De fapt, NU pierzi nimic. Alegerea constienta e insusita plenar, iar greseala NU este o problema. Caci STII de ce lucrurile n-au mers, poti repara – ori alege alta cale – si capitolul e inchis. Mergi mai departe, cu avantajul unei reale experiente. Si, ceea ce e cel mai important, FARA regrete.

Altfel stau lucrurile atunci cind te balacesti in calduta stare de non-actiune; hm… NU fac nici asta, nici ailalta, pentru ca… efectiv NU stiu ce sa fac. Perfect. Lasa, ca decid altii pt tine. Vecinul, sotul/sotia/, colegii… Sau viata, pur si simplu. Si te trezesti… undeva, pe un drum/ intr-o situatie despre care nu prea poti spune multe, caci nici macar nu stii daca iti place. S-ar putea sa-ti placa, desi, de regula nu asta se intimpla. Cel mai adesea constati, dupa ehei… vreme, ca NU-ti place. Ca, DACA… (daca  = alea de la inceput) E insa, cam tirziu. Tirziu pentru a schimba ACEA situatie (initiala). Nu-i tirziu sa te trezesti, insa. Sa TE TREZESTI. Si sa alegi altceva. Chiar daca nu prea stii cum vor evolua lucrurile. Nu, nu e o chestie de orgoliu – „EU am ales…”. E doar asumarea constienta, apriori, a ceea ce va urma, cu bune si cu rele. Este rezultatul acelei analize, acelui gind, acelei decizii luate. Cum spunea Eliade, ori gindim noi lucrurile, ori ne gindesc ele pe noi… Ele ne gindesc atunci cind le lasam la voia intimplarii. Si aici ar mai fi ceva de spus .

NU lasa nimic la voia intimplarii, dar lasa lucrurile sa curga!

Nu, NU e acelasi lucru! Sa lasi la voia intimplarii echivaleaza cu absenta ta din cursul firesc. Al vietii tale. Si apoi, CARE intimplare? Totul se intimpla pentru ca tu faci – sau nu – sa se intimple. Sa lasi „sa curga” inseamna sa… nu te pisi contra vintului (mda, n-am gasit, in clipa asta, ceva mai literar…). Sa nu te inversunezi, sa nu tii mortis sa iasa totul asa cum vrei TU, atunci cind circumstantele iti sint potrivnice. Sa te adaptezi conditiilor de moment. Inversunarea, incapatinarea, tinutul mortis sint perturbatoare ale pacii interioare. La fel, poate si mai abitir, sint si delasarea, confuzia, teama, nehotarirea. Te tulbura SI in momentul respectiv, dar si de-atunci incolo, pina la si chiar dincolo de celalalt moment (ala cu „daca faceam…”).

Ah! Ziceam ca platesti. Cu viata. O viata risipita, amaraciuni strinse, regrete inutile. Si absenta TA, din viata… ta. Ramine sa-ti mai si dai seama ca ai platit. Daca nu, o vei lua de la capat. In alta viata, desigur…

 

sursa foto: Internet
Anunțuri
Published in: on 24 Iunie 2012 at 9:32 pm  Comments (6)  

The URI to TrackBack this entry is: https://cartheo.wordpress.com/2012/06/24/alege-sau-platesti/trackback/

RSS feed for comments on this post.

6 comentariiLasă un comentariu

  1. Eu nu văd lucrurile ca pe o plată, ca pe o pedeapsă… ci ca pe un feedback. 🙂 Legea cauzei și-a efectului. Ce ți se-ntoarce e tot un dar. Dacă darul ar arăta altfel, ar însemna că nu înveți nimic din el. Așa că Cineva de Niciunde alege întotdeauna să dăruiască în modul cel mai potrivit pentru fiecare.

    • „Si tu ai dreptate” 🙂 Cred ca exista mai multe paliere de intelegere/ constientizare. Legea cauzei/ efectului e luata, la nivel bazal, ca „plata si rasplata”… Cind incepem sa vedem lucrurile ca feedback, deja sintem pe alt palier de intelegere (tot repet „palier” caci „nivel” duce repede la imaginea scarii/ ierarhiei/ antagonismului superior-inferior… 🙂 ). Iar cind luam lucrurile (alea mai putin placute, ce ni se intorc) drept „tot un dar”, deja vorbim despre INCA un (alt) palier parcurs… Traim foarte frumos atunci cind resimtim aceste lucruri „tot un dar”! Eu una nu cred sa fi atins – altfel decit sporadic – acest nivel. (aici imi permit, ca-i vorba despre mine :)))) )

      • 😀 Înainte, probabil, spuneai: „eu nu cred să fi atins acest nivel”… și-atât. Între timp, a apărut „sporadic”. Mâine, poimâine, îmi spui că sporadică e doar NEînțelegerea lucrurilor ca pe niște daruri. 🙂

      • Ce minunat ar fi! Dar… nu cred sa fi existat primul nivel pomenit de tine. 🙂 De regula, nu prea ai cum sa fii constient ca NU ai atins un anume palier. Caci nu-l vezi (intelegi), pur si simplu. Zic si eu…
        Multumesc pt vizite! 🙂

      • Sau îți spui acum: „la momentul ăla, nu eram la nivelul ăsta”. Mai ok așa? 🙂
        Cu mare plăcere.

      • Perfect! 🙂 (vezi ce inseamna sa stai domol, sa nu te repezi ca furtuna?… Recte, ca mine… Gasesti expresia perfecta; ce poate fi mai simplu?)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: