Cel mai…

Motto:

“Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua…” (*)

Atunci cind Yosa Buson a scris acest admirabil hai-ku, cu siguranta nu se gindea  in mod special la artele martiale. Asisderea, ceea ce intelegem noi (occidentalii) prin arte martiale nu se prea potriveste cu ceea ce reprezinta acestea in realitate. Noi le privim indeobste ca discipline sportive, in timp ce ele sint mai mult decit atit. Undeva insa, pe la mijlocul drumului intre cele doua unghiuri de vedere, exista un punct comun, in care occidentalul practicant de arte martiale poate atinge / patrunde esenta insasi a acestui mod de A FI. Occidentalul practicant de arte martiale poate atinge acest punct cind devine campion; dar, mai ales, devine campion veritabil abia atunci cind atinge acest punct.

Desigur, in artele martiale practicate ca sport exista sumedenie de campioni. Campioni veritabili insa sint mult mai putini (decit detinatorii titlurilor nationale/ europene sau chiar mondiale). Prin campion veritabil inteleg exact acel personaj care trece dincolo de performanta sportiva in sine, de titlu (efemer, pina la urma) si chiar de vilva iscata in jurul lui (daca exista… la noi, de exemplu, artele martiale NU fac vilva si nu prea intereseaza pe nimeni, in afara celor direct sau adiacent implicati). Ce inseamna acel dincolo? Altfel spus, cum recunosti un campion veritabil? Cam in acelasi fel in care recunosti un lider atunci cind nu cunosti persoana respectiva: il simti. Pe tatami sau in afara acestuia.

In afara arenei, daca intimplarea te aduce in preajma unui campion veritabil, vei simti o forta magnetica degajata de acesta. O forta usor hipnotica, care-ti va impune respect, iti va capta atentia si-ti va stirni interesul aproape instantaneu. De regula, sint extrem de carismatici; mai mult, ceea ce-ti dau acestia – ca informatie, stare, dispozitie insuflata – este benefic, neconditionat si, mai ales, gratuit. Energie, vibratie.

Desigur, pe tatami… lucrurile s-ar putea sa stea putin diferit… pt tine. Daca esti insa suficient de inteligent pt a-ti conteni frica, vei primi  – in afara loviturilor si implicit o data cu ele – exact aceleasi lucruri. Daca esti suficient de inteligent, onest si dornic sa atingi acelasi stadiu, vei invata ca dincolo de lovituri, dincolo de superioritatea tehnica, de performanta si experienta campionului veritabil se afla altceva. Se afla acel ceva ce tine de esenta despre care vorbeam.

Daca nu esti suficient de inteligent si/ sau nici dispus sa inveti, nu vei retine decit lectia fricii. Si nu vei pasi pe tatami, caci adversarul tau e campion mondial, deci oricum te va bate. Ceea ce nu vei intelege este faptul ca nu campionul mondial te-a infrint, ci propria-ti mentalitate, propria-ti frica, propriul tau mod de a fi. Tu NU ai fost invins intr-o lupta, TU ESTI INVINSUL. In acea clipa (cu toate ca simti campionul veritabil) incetezi sa mai inveti ceva. Si treci, din rindul luptatorilor, in cel al spectatorilor.

Si este foarte posibil ca, in astfel de momente, unui campion veritabil sa i se confere trofeul suprem al unei competitii – nu numai locul intii, ci si titlul de Cel mai bun dintre [peste] toti. Ca recunoastere a evidentei. Respectiv a esentei, a veritabilului. Cum s-a intimplat la Brasov, in 15 mai…

(*) Multumiri lui Dan Marius, pe blogul caruia am descoperit acest inegalabil hai-ku (http://danmariuss.wordpress.com/haiku-yosa-buson/)
Published in: on 17 Mai 2010 at 12:15 pm  Comments (2)  
Tags: ,